luni, 9 decembrie 2013

Buburuza gărgăriţă

A trecut un a şi jumătate de la ultima postare... Este o perioadă de timp pe care nu prea am de ce să o evoc. Şi cu atât mai puţin în ceea ce priveşte MNIR (despre morţi - numai de bine).

Azi noapte veneam de la Timişoara, în vagonul cuşetă. La fiecare trecere peste macaz se mai ridica un nor de fluturi. Uite-aşa, amestecând somnolent chipuri şi voci, au început să-mi sune în cap ritmuri copilăreşti, precum 'bubu-ruză-ruză' şi 'gărgă-riţă-riţă'. Am realizat, surprins, că au structură arhaică (să vezi, frate, de ce nu dorm unii noaptea...), precum ta-ta, ma-ma, pa-pa (nu continui), cuvinte care se presupun a constitui stratul lingvistic cel mai vechi. Aşa s-a născut prima întrebare: de ce două sinonime arhaice pentru una şi aceeaşi gâză? A doua întrebare: de ce ar fi gâza în cauză atât de importantă pentru mentalul colectiv încât să conserve un cuvânt din copilăria umanităţii? De ce nu greierele, sau furnica? (de pildă).
Cel mai vechi pare 'bubu-ruză', un compus dintr-un cuvânt la fel de vechi precum familia, cu repetiţia primitivă a unei silabe deschise, şi un altul, care ar putea fi nu doar un sufix (-ruză, ciudăţel, mi se pare mie), ci un cuvânt de clasificare (? precum gâză; n.b.: la rându-i fără etimologie clară!). Fără a ști etimologii pe de rost, am presupus că nici unul dintre cele două cuvinte nu are etimologie clară. Am verificat, acasă, şi nu au etimologii plauzibile. Sorin Paliga (Ethymological Lexicon..., 2006, 54), crede că buburuză semnifică o 'doamnă zburătoare'; deşi fără explicaţii asupra 'traducerii', este plauzibil, cu amendamentul că 'bubu' ar trebui să nu fie orice fel de doamnă, ci una importantă (bunica?), adică în aceeaşi ordine de idei cu mama, sau cu... baba. În fine, derivarea cuvântului din 'buba' pe mine nu m-a convins.
Gărgăriţa pare un caz mai puţin clar. Sugestia silabelor, aşa cum este astăzi percepută de vorbitor (găr-gă-riţă), duce într-o direcţie greşită, fiindcă găr-găr-iţă este mai plauzibil (precum 'măgar', 'măgăr-iţă'). Cuvântul lipseşte la Paliga.
Două cuvinte arhaice, fără etimologie plauzibilă, desemnând una şi aceeaşi zburătoare, altminteri un dăunător notoriu, este un caz bizar, care ar putea fi explicat eventual prin originea diferită, sau prin uzul distinct în zone diferite ale ţării (unele dicţionare le enumeră între numeroasele sinonime ale bâzdâganiei, între care... papa-rugă, altă formă arhaică, cu trimitere la paparudă), aşa cum sugera Scriban (1939), care dădea 'buburuză' pentru Muntenia şi Moldova de Sud. Neavând încă un atlas al limbii române, am apelat la singura resursă online, respectiv cea a numelor de familie (http://nume.ottomotor.ro/). Surpriză: Gărgăriţă se distribuie numai în Muntenia occidentală; Buburuz (nu există forma 'buburuză') se distribuie major doar în Muntenia de SE (Călăraşi), dar mai apare în bazinul mijlociu al Someşului şi în Carpaţii Orientali (cu foarte puţine cazuri). Deci - nu. E puţin plauzibil că respectivele cuvinte au circulat în areale net distincte, ceea ce le-ar motiva supravieţuirea.
Nu am pretenţia de a soluţiona chestiunea arheologiei subtratelor, lăsându-i pe prietenii mei mai şcoliţi, în materie, să-şi bată capul. A fost doar un job de tranziţie. De mâine mă întorc la treburi 'serioase'...