Începutul acestei săptămâni a fost cam aşa:
Reevaluare a valorilor de patrimoniu. Automatic sau manual. Automatic – nu ai cu ce; manual nu ai cu cine. Indice de inflaţie 1970-2009. Da’i mai bun tabelul venitului mediu net. Dar fişa? Care fişă? Fişa de re-evaluare? Nu. Fişa de evaluare. A personalului. După fişa de post, care e după ce a trecut anul, şi aproape încă unul.
Dar asta-i nimic... Cum le-o dăm italienilor?... Pedefe, tiff, jpeg, illustrator sau deloc? Sau de tot? Dar paragraful acela de ce este left, când restul e justify?... Ce paragraf, bre??... Asta-i o hartă! Hartă cu poze, dar e hartă!... Nu harta, proasto! Ecusonul. Nu vezi că-i aliniat deazliniat? Că curge textul în afara plasticului, ca o macaroană înfăşurată pe bot?
Boc?... Boc-boc-boc!... Treci la loc!
Hai că-i bună! Indicele de inflaţie şi cel de salarizare sunt ca un vals în patru pătrimi. Nu le poate potrivi nici Roberta pe drumul chihlimbarului. Să se ia măsuri legale ca o interogare de SQL importată să fie writable!
Nene... Eşti stresssat?
Nu. Eram stresat acum zece ani. Apoi am fost nebun. Acum încep să mă simt mai bine...
Ieşi Afară!
În tabela de la bibliotecă toţi anii sunt bisecţi.
Ar mai fi şi problema perisabilităţii (În Engleză, te rog!). Being organic, amber fucks and looks like shit! Smells like heaven – in fire. Sorry! Ce spuneam?
Javră ordinară?!
Cine? EU???
Greşeşti, mon cher. Fişierul acela era gripat. Iar vaca...., ce să-ţi mai zic..., rumegă un mall.
