Deci se poate... Şi încă foarte repede.
Păcat că a trebuit să ajungem aici. Păcat că astfel de întâmplări ne clatină încrederea că putem fi un colectiv, sau că tragem sania în aceeaşi direcţie. Nici nu vreau să mă gândesc care sunt pierderile în faţa colegilor din alte instituţii... Dar să nu ne gândim la pierderi (există în orice "afacere") şi să ne vedem de ziua de mâine.
Pentru că suntem istorici, vom păstra amintirea, în scris. Arhiva noastră de toate zilele.
EST
luni, 23 martie 2009
duminică, 22 martie 2009
SuperBebe
De luni de zile tronează pe prima pagină a site-ului MNIR un afiş grotesc, cu un tânăr care ne arată degetul scos din fund. Afişul este pandantul de prima pagină al unei activităţi „educative” iniţiate de un domn „medievist” (nu-l cunosc şi nu-mi doresc) şi puternic susţinute de departamentul „de marcheting şi educaţie muzeală” (şi nu numai). Iniţiativa, în sine, este departe de a fi rea; realizarea este însă o paradigmă a capacităţii românului de ridiculiza orice ideal, lege, principiu, model economic sau cultural.
Am protestat public şi destul de vehement, acum câteva săptămâni, împotriva acestui fel de cultură (care trebuie numit fără ezitare: subcultură, cu un atribut pe care îl alegeţi, de pildă gotică dâmboviţeană). Nu numai că nu am obţinut nimic, dar aflu acum că acolo va şi rămâne, din motive de... criză financiară. În faţa acestui argument nici nu mai ştiu ce să spun: déjà vu (motivaţia binecunoscută a prostituţiei este sărăcia; sărăcia de idei)? Puţinătatea şi disperarea ideilor fixe? Că este parfum de studii serale, folosit în exces, ca orice parfum prost?
Am privit site-ul MNIR astăzi, duminică, 22 martie 2008, la o zi înainte unei expoziţii de artă neolitică la care se lucreaza de cel puţin un an (pentru eternitate – voi păstra un print-screen a tripticului; vezi infra) şi, sincer, mi s-a făcut ruşine, ceva amestecat cu dorinţa de a fugi departe. Să privim şi să ne minunăm: în mijloc Tatăl; de-a dreapta Tătucului – Fiul (cel cu degetul); în stânga Prea-Ciuruitului – Sfântul duh al culturii, arta preistorică; totul – sub armele celui mai celebru tezaur al Europei – Pietroasa! Este un talmeş-balmeş (mâncare turcească reciclată de la un fast-food de Colentina) care, vai, defineşte la cât este ceasul în cultura românească (davai ceas? davai cultura?). Acum poate înţelegem mai bine ce s-ar întâmpla cu noi dacă ar ajunge pâinea şi cuţitul la nişte economişti care au făcut "cursul" (nu şi cursus), aşa cum s-a întâmplat în sistemul medical. Şi ca să nu se întâmple trebuie să protestăm. Gălăgios. Altfel ne mănâncă vaca. Vorbesc serios. Şi nu e Milka. E suplimentul cultural la SuperBebe!
Eugen S. Teodor
Am protestat public şi destul de vehement, acum câteva săptămâni, împotriva acestui fel de cultură (care trebuie numit fără ezitare: subcultură, cu un atribut pe care îl alegeţi, de pildă gotică dâmboviţeană). Nu numai că nu am obţinut nimic, dar aflu acum că acolo va şi rămâne, din motive de... criză financiară. În faţa acestui argument nici nu mai ştiu ce să spun: déjà vu (motivaţia binecunoscută a prostituţiei este sărăcia; sărăcia de idei)? Puţinătatea şi disperarea ideilor fixe? Că este parfum de studii serale, folosit în exces, ca orice parfum prost?
Am privit site-ul MNIR astăzi, duminică, 22 martie 2008, la o zi înainte unei expoziţii de artă neolitică la care se lucreaza de cel puţin un an (pentru eternitate – voi păstra un print-screen a tripticului; vezi infra) şi, sincer, mi s-a făcut ruşine, ceva amestecat cu dorinţa de a fugi departe. Să privim şi să ne minunăm: în mijloc Tatăl; de-a dreapta Tătucului – Fiul (cel cu degetul); în stânga Prea-Ciuruitului – Sfântul duh al culturii, arta preistorică; totul – sub armele celui mai celebru tezaur al Europei – Pietroasa! Este un talmeş-balmeş (mâncare turcească reciclată de la un fast-food de Colentina) care, vai, defineşte la cât este ceasul în cultura românească (davai ceas? davai cultura?). Acum poate înţelegem mai bine ce s-ar întâmpla cu noi dacă ar ajunge pâinea şi cuţitul la nişte economişti care au făcut "cursul" (nu şi cursus), aşa cum s-a întâmplat în sistemul medical. Şi ca să nu se întâmple trebuie să protestăm. Gălăgios. Altfel ne mănâncă vaca. Vorbesc serios. Şi nu e Milka. E suplimentul cultural la SuperBebe!
Eugen S. Teodor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
